Comemorarea a 75 de ani de la revoltele țărănești din 1949
Duminică, comunitatea din Girișu Negru a marcat printr-o serie de manifestări, organizate de Parohia Ortodoxă din Girișu Negru, Muzeul Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal și familiile foștilor deportați, împlinirea a 75 de ani de la revoltele țărănești din 1949. Cu acest prilej a fost sfințită Troița ridicată în memoria martirilor girișeni și din Belfir.
Revolta împotriva colectivizării forțate
În vara anului 1949, satele bihorene au fost cuprinse de o amplă acțiune de revoltă împotriva măsurilor impuse de noul regim comunist privind colectivizarea forțată. Țăranii erau nemulțumiți de creșterea cotele impuse, iar muncitorii de la batoze nu mai primeau plata în produse agricole, ci în bani. De asemenea, se stabilește ca întreaga recoltă să fie treierată la arie, proces care era mult mai ușor de supravegheat de organismele de stat.
Reacția statului și deportările
Pe lângă reacția imediată a organelor statului, executarea capilor revoltei, în a doua etapă de „pacificare” a lumii rurale din fiecare sat răsculat au fost deportați nu numai capii mişcărilor, ci şi alte persoane catalogate drept „chiaburi”. Au fost ridicați între 800 şi 1.000 de oameni. Toți arestații au fost transportați la sediul Miliţiei Județene, după care duși în Gara de Est din Oradea, unde, pe 3 august 1949, s-a format un convoi de vagoane cu destinația Medgidia.
Comemorarea revoltei și ridicarea Troiței
Pentru a marca împlinirea a 75 de ani de la acest moment, familiile deportaților din Girișu Negru, coordonați de Viorica Țărău, pe cheltuiala lor, au ridicat o nouă troiță din lemn, realizată de Radu Lazăr din Ceica, amplasată pe un soclu pe care au fost trecute numele celor trei girișeni executați în vara lui 1949, Silviu Sârbu, Bolog Ioan și Boto Gheorghe, respectiv numele celor peste 40 de deportați în urma rebeliunii.
Participanți la manifestare
La manifestare au participat pe lângă foștii deportați, urmași ai celor care au fost surghiuniți, fii ai satului, dar și numeroși invitați veniți din județul Arad și Bihor. De asemenea, printre participanți s-a aflat și fostul deținut politic Papp Iuliu, dar și copii ai foștilor deținuți politici din Bihor.
Recunoașterea suferinței și curajului girișenilor
Prezent la manifestări, nou alesul primar al comunei Tinca, Vlad Popa, și-a exprimat profunda sa recunoștință pentru martiriul, suferința și curajul girișenilor care în 1949 s-au revoltat împotriva comunismului. „Această primă revoltă din 1949 a fost o scânteia a ceea ce a urmat 40 de ani mai târziu, când în decembrie 1989, românii au ieșit în stradă să se elibereze de un regim dictatorial”, a remarcat Vlad Popa.
Însemnătatea momentului 1949 pentru girișeni
Despre ce a însemnat pentru girișeni momentul 1949 a vorbit celor prezenți doctorul în Istorie, Augustin Țărău, muzeograf la Muzeul Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal, fiu al satului. „În după amiaza zilei de 28 iulie 1949 au izbucnit revoltele în Girișu Negru, provocate de secretarul de partid Bobiș Gheorge. Bolog Ioan îl prinde de gât, iar Popa Mărie și Țărău Gheorghe intră în clădirea Comitetului Provizoriu, între timp se dă foc arhivei și se incendiază IMS-ul din stradă. În Giriș au fost executate trei persoane, Silviu Sârbu, fiul protopopului ortodox, Bolog Ioan și Boto Gheorghe. Campioana execuțiilor din Bihor a fost localitatea Ucurișul unde au fost executate cinci persoane”, a precizat Augustin Țărău.
Cauzele revoltei și desfășurarea acesteia în Bihor
Despre cauzele care au dus la izbucnirea revoltelor și modul în care s-au desfășurat acestea în Bihor a vorbit dr. Cristina Liana Pușcaș, curatorul expoziției „75 de ani de la revoltele țărănești din Bihor”, expusă cu acest prilej în curtea bisericii. „Girișul Negru a fost epicentrul rebeliunii țărănești din 1949. După lichidarea elitei politice și intelectuale, comuniștii și-au îndreptat atenția spre lumea rurală, îngenuncherea țăranilor realizându-se prin colectivizare. Primele care au sesizat pericolul colectivizării au fost femeile, care au realizat că după plata cotelor la cereale, nu mai rămân cu grâu pentru pâine. Astfel că printre sloganurile strigate în timpul revoltelor a fost și acesta «Vrem pită, nu mălai și pe Regele Mihai, iar cu Groza sub tramvai, să-l măture UCB-ul, să-l care CFR-ul, până în URSS-ul»”, a subliniat Cristina Liana Pușcaș.
Sfințirea Troiței în memoria țăranilor bihoreni executați și deportați
În ultima parte a manifestărilor a avut loc sfințirea noii Troițe din curtea Biserici ridicată în memoria țăranilor bihoreni executați și deportați în vara anului 1949. Grija pentru amenajarea acesteia a fost asumată de către doamna Viorica Țărău, cu sprijinul financiar al unor urmași ai deportaților din 1949.
Sursa: Oradea În Direct
